Duminicile poartă titlurile cărţilor mele

Duminicile poartă titlurile cărţilor mele,

Între ele sunt neliniştile de peste săptămână,

Fiecare carte a însemnat un nou cerc în trup.

Şi concentricele cercuri se adună.

Nu port în cârcă un număr de ani,

Ci port în cârcă un număr de cărţi,

Cu Dumnezeu în pânza umflată a metaforei

Am cartografiat înconjurul, reinventând hărţi.

Cu fiecare carte scrisă, o lumânare pe tort,

Pe cruce când va fi să fie să contabilizaţi lumânări,

Puteţi să le stingeţi c-o singură suflare,

Tot rămâne tortul de emoţii şi stări.

S-a născut la prima lui carte scrisă

Şi după ultima a murit,

Dăltuiţi pe cruce cuvenita erată:

“A poezit, a poezit, a poezit!”