În timpul morţilor voastre

În timpul morţilor voastre va fi timpul vieţii mele de poet

Aşa cum în timpul vieţilor voastre este şi timpul ignoranţei voastre.

Eu trăiam o lume căreia îi puneam la rădăcină

gunoiul de grajd al neastâmpărului.

Acesta împingea seminţele spuselor spre partea nemaispuselor,

Acolo unde sufletele celor cu suflete se-nfioreau uneori de plăcere.

Întorceam cu furca fânul persiflării unora,

Să mi se usuce de nepăsare.

Dar ploua prea mult cu răutate.

Ieşeau după ploaie râmele mici ,

mişcându-se în cercuri  de invidie.

Eu le luam, le puneam în cârlig şi aşteptam pe malul hârtiei

Să tragă poemele cu care îmi hrănesc puterea de mers

Prin lumea vârfului de chibrit.

Credinţa micii flăcărui este cea care mă face

să mă  frec de catranul cutiei.

Totul în felul meu.